Chögyal Namkhai Norbu: Yoga visului

Au trecut aproape zece ani de la publicarea celei dintâi ediții a cărții Dream Yoga and the Practice of Natural Light. Nu de mult Chögyalul Namkhai Norbu a propus întregirea versiunii originale cu material adițional dintr-o carte a sa personală, o profundă scriere despre Dzogchen la care lucrase mai mulți ani. Este pentru mine o provocare și o mare onoare să editez materialul de față, cu atât mai mult cu cât nici o parte din această lucrare inedită și plină de învățături nu a fost până acum supusă atenției publicului.

Materialul referitor la Yoga visului și practica luminii naturale, cuprins în manuscrisul lui Chögyal Namkhai Norbu, a fost tradus de către James Valby din originalul tibetan. Acest material lărgește și adâncește accentul pus în prima ediție pe exercițiile specifice de dezvoltare a stării de conștiență în timpul visului și al somnului, în manuscris, Chögyal Namkhai Norbu a inclus metode specifice de antrenare, transformare, dizolvare, perturbare, stabilizare, esențializare, menținere și inversare a viselor. în plus, a prezentat exerciții pentru continuarea practicii în orice moment din zi și din noapte. Ediția revăzută include și o practică de dezvoltare a corpului iluzoriu, practici profunde ale luminii clare, în vederea dezvoltării stării de contemplație, și metode de transferare a conștiinței în momentul morții. Ediția originală a cărții Yoga visului și practica luminii naturale este accesibilă la ora actuală în mai mult de zece limbi. De-a lungul anilor, zeci de mii de oameni au citit cartea și au fost inspirați de exemplul și încurajarea Chögyali Namkhai Norbu. Mulți dintre cititori au înțeles mesajul lui Rinpoche privind importanța folosirii perioadei de somn și vis în scopuri spirituale sau transpersonale. Şi dumneavoastră, care citiți această carte pentru întâia dată, veți fi, fără îndoială, inspirați, mai ales că ediția a doua include un nou și profund material.

Totuși, tendințele obișnuite spre ignoranță, acumulate de-a lungul a nenumărate vieți, sunt puternice. Câți dintre noi, recitind după ani de zile acest text, vor vedea în oglindă semnele vârstei fără a fi realizat prea mult pe calea conștientizării visului? Fie că ați citit sau nu această carte, probabil că dumneavoastră, ca și mine, ați fost inconștienți în visele dumneavoastră o bună parte din cei trei ani pe care i-ați petrecut dormind în ultimul deceniu.

Poate că pentru dumneavoastră, ca și pentru mine, ultimul deceniu a avut partea sa de evenimente majore. Când băiețelul meu doarme, mă uit la fața lui senină și observ mișcarea globilor oculari. Inima îmi este plină de dragoste și de dorința de a-i oferi siguranță, întrebându-mă dacă visele lui sunt legate de o viață anterioară. în mod paradoxal, aceste sentimente și prezența lui mă fac să mă simt mult mai apropiat de acele bardo referitoare la tranziția pe care noi am ajuns să o numim moarte.
Potrivit maeștrilor, progresul în yoga visului și în practica Dzogchen a luminii naturale ne vor ajuta, pe măsură ce devenim lucizi și conștienți în timpul somnului, să realizăm o formă de iluminare. în caz contrar, ignoranța continuă în stările de somn și vis va duce doar la nesfârșite renașteri într-unui dintre tărâmurile samsarei.

Unul dintre cele mai importante mesaje din Yoga visului și practica luminii naturale este distincția dintre starea de conștientă Dzogchen, numită rigpa, care se ivește prin practica luminii naturale, și experiența mai relativă, dar totuși importantă, a lucidității. Experiența lucidității, care se poate ivi fie ca produs secundar al stării de conștientă rigpa, fie spontan, datorită cauzelor karmice, ajută la înțelegerea irealității fenomenelor, care altminteri, în timpul visului sau al experienței morții, poate fi copleșitoare. în mod similar, am putea crede că un coșmar este real, dar dacă vedem la televizor o scenă asemănătoare, nu ne cuprinde spaima în mod obligatoriu.

Marii yoghini care au stăpânit meditația stării de conștiență Dzogchen sunt capabili, în clipa morții, să se autoelibereze direct în marea lumină clară. Practicanții care și-au dezvoltat cel puțin capacitatea visului lucid ocazional pot să recunoască drept iluzorii aparițiile care se ivesc în sidpai bardo. Se spune că în momentul morții, când corpul mental se decuplează de cel fizic, toate experiențele sunt amplificate de șapte ori. în aceste momente, potrivit maeștrilor noștri, tot mai există posibilitatea de a obține o formă de eliberare.

Chiar și numai câteva experiențe de luciditate sau, mai mult, folosirea stării de vis lucid ca prilej de a practica meditația, pot oferi o mare șansă. în caz contrar, cei care eșuează în a recunoaște natura iluzorie a viziunilor halucinatorii sunt în mod vizibil purtați încoace și-ncolo de valurile karmice ale dorinței și spaimei, până când renasc în una dintre formele existenței ciclice. Practicile avansate descrise în această carte ar trebui să ne încurajeze. Deși poate că progresul nu va fi întotdeauna rapid, esențial este ca fiecare să își observe atent propria capacitate și să meargă înainte. Aceasta presupune mai întâi efortul de a ne reaminti visele, iar, mai apoi, pe o treaptă avansată, de a le transforma. Există la fiecare nivel realizări din ce în ce mai însemnate, rezervate celor care se dedică practicii visului.
În decursul activității mele de psiholog am avut ocazia să călătoresc și să conduc de-a lungul anilor seminare privind travaliul oniric, seminare care au scopuri relative, asociate adesea cu obiectivele psihoterapiei occidentale, cum ar fi înțelegerea inconștientului și integrarea a ceea ce individul rejectează. Aceste seminare au asistat, în mod adițional, experiența mea de dezvoltare a lucidității în vise.

Nu am transmis practica luminii naturale, deși mi s-a cerut uneori. Această practică este legată de transmisia stării Dzogchen, și doar un maestru precum Chögyal Namkhai Norbu are capacitatea de a introduce în această stare de extraordinară conștiență non-conceptuală. Nădăjduiesc că îl veți întâlni - dacă încă nu ați făcut-o - și că veți primi transmisia Dzogchen direct de la dânsul.

Buddha ne-a învățat că fiecare ființă posedă capacitatea de a recunoaște rigpa. Obscuritățile noastre camuflează această stare de conștiență care, potrivit unei metafore, strălucește necontenit, asemenea soarelui ascuns după nori. Prin practică, rigpa poate deveni accesibilă în orice moment, chiar și în timpul diferitelor stări de somn și vis. Ea nu se distruge niciodată.

Există nenumărate metafore întrebuințate pentru a ilustra lipsa de legătură dintre noi și rigpa. Una dintre preferatele mele este povestea unui țăran care trăia într-o sărăcie lucie și care își deplângea întruna soarta. Așa sărac lipit pământului cum era, dormea pe o piatră în loc de pernă. Ironia este că piatra folosită de el în chip de pernă era un diamant. Diamantul simbolizează aicirigpa.
În legătură cu acest subiect îmi amintesc o anecdotă mai personală. Acum câțiva ani mi-am propus să conduc un retreat ca să iau o pauză din rutina și agitația de zi cu zi și să mă concentrez asupra vieții interioare. Cu acest prilej am aranjat să conduc un „retreat în întuneric" conform instrucțiunilor Chögyal Namkhai Norbu. Contrar așteptărilor, retreatul în întuneric oferă un mediu sigur și liniștit pentru practicarea meditației, în lipsa oricărei lumini exterioare. Izolarea în întuneric, prin faptul că reduce la minimum distragerea atenției, creează un mediu natural pentru yoga visului și pentru practica luminii naturale. Chiar la începutul a ceea ce urma să fie o izolare în întuneric de douăzeci și două de zile, am avut un vis. Eram pe o plajă, aproape de mal. Am văzut în apă un bebeluș de cristal, purtat încoace și-ncolo de talazuri. Deși speranța mea ca bebelușul să mai fie în viață a fost extrem de mică, gândindu-mă la expunerea sa îndelungată în apa oceanului, m-am aruncat totuși în valuri și l-am scos de acolo. Imediat ce l-am legănat în brațe, copilașul de cristal a prins viață, frumusețea lui neasemuită șocându-mă instantaneu.

Acest vis exprimă destul de clar situația dificilă în care ne aflăm și, totodată, soluția pentru ea. Distrasă de sutele de mii de lucruri din jur, conștiența noastră de cristal, rigpa, este temporar ascunsă vederii de valurile emoțiilor violente. în ciuda acestui fapt, ea nu este niciodată distrusă, iar dacă îi acordăm atenție prinde din nou viață.

Adesea reprezintă pentru noi un șoc momentul în care ieșim din obișnuita noastră stare de complacere. Așa cum vederea unui copilaș azvârlit încolo și încoace de valuri îndeamnă la acțiune imediată, tot astfel Yoga visului și practica luminii naturale este un îndemn la trezire.

Michael Katz
New York City, 2001

MULȚUMIRI

Editorul dorește să-și exprime recunoștința și să reamintească pe marii maeștri Dzogchen Dudjom Rinpoche, Dilgo Khyentse Rinpoche, Tulku Orgyen Rinpoche, Nyushul Kyen Rinpoche și pe Lama Gompo Tseden Rinpoche, care și-au părăsit corpurile și s-au reîntors în Dharmakaya. Fie ca opera și aspirațiile lor să se împlinească! Editorul dorește în mod special să mulțumească și următoarelor persoane pentru ajutorul acordat la definitivarea acestui proiect. Venerabilului Khenpo Palden Rinpoche, pentru sprijinul acordat în traducerea textului lui Mipham, Buddha la o palmă de noi. Khen Rinpoche este maestru în meditație și savant renumit al ordinului Nyingma, aparținând buddhismului tibetan. El a oferit perspective de neprețuit privind sensul textului și de multe ori și-a rupt din timpul său prețios pentru a realiza traducerea.
Lui Khenpo Tsewong Dongyal, pentru sprijinul acordat în traducerea textului lui Mipham. Prietenul meu Khenpo Tsewong, savant și poet, mi-a împărtășit ani de-a rândul vasta sa cunoaștere și experiența sa privind visele.
Lui Lopon Tenzin Namdak, pentru sfaturile și comentariile legate de informațiile cuprinse în introducere. Maestru în meditație și conducător al școlii Bon aparținând Dharmei tibetane, Lopon Tenzin Namdak a muncit neîncetat la conservarea comorilor culturale și spirituale ale tibetanilor Bonpo. Lui Adriano Clemente, pentru asistența sa editorială. Lui James Valby, pentru ajutorul acordat la traducerea materialului din caietul personal al Chögyalului Namkhai Norbu, în vederea celei de-a doua ediții.
Editorilor de la Snow Lion: Christi Cox, Jeff Cox și Thomas Spiegelberg, pentru sfaturile și asistența lor editorială de neprețuit. Lui John Myrdhin Reynolds, pentru atentele sale contribuții la notele explicative și pentru cercetările sale privind biografia Chögyalului Namkhai Norbu. John este editorul și traducătorul lucrării The Cycle of Day and Night a Chögyalului Namkhai Norbu. Tot el a retradus competent Cartea tibetană a Marii Eliberări.
Lui Deborah Lockwood, pentru ajutorul ei important în traducerea textului lui Mipham, menționat mai sus.
Susannei Green, pentru cercetările ei valoroase.
Lui Esther Lokos, pentru energia ei inepuizabilă în pregătirea manuscrisului. Reprezentanților Comunității Dzogchen, Lauri Denyer și Jo Shane, pentru sfaturile lor prețioase. în plus, dorim să mulțumim pentru ajutorul lor următorilor prieteni: Tsultrim Allione, Jill Baroff, Laura Baum, Mykl Castro, Cyril Christo, Stephanie Forest, Jan Green, Sherri Handlin, Sarah K. Huber, Oliver Leick, Sandy Litchfield, Maureen O'Brien, Leeana Pedron, John Shane, Gerry Steinberg, Marian na Swolo. Mulțumim, totodată, membrilor Comunității Dzogchen, care au ajutat îndeosebi la traducerea și pregătirea manuscriselor.

Cuprinsul cărții „Yoga Visului și practica luminii naturale”

• Prefața la ediția Snow Lion (Michael Katz) / 5
• Mulțumiri /9
• Introducere la ediția Snow Lion (Michael Katz) /10
• 1. Natura viselor și tipurile de vise / 33
• 2. Practica nocturnă / 39
• 3. Metodele de practicare a esenței viselor / 55
• 4. Corpul iluzoriu / 65
• 5. Practica esențială a luminii clare / 67
• 6. Vise de claritate / 72
• 7. Metode de transfer / 85
• 8. Pelerinajul la Maratika / 86
• 9. Interviu cu Chögyalul Namkhai Norbu /100
• 10. Buddha, la o palmă de noi /118
• 11. Scurtă biografie a Chögyalului Namkhai Norbu /123
• Bibliografie /126
• Instituționalizarea oniricului în culturile exotice (postfață de Mona Mamulea) /129

Caracteristicile cărții „Yoga Visului și practica luminii naturale”

• Numărul de pagini: 144
• Formatul în cm. (l x L): 14 x 20,5
• I.S.B.N.: 973-9153-97-6
• Traducere: Gabriella Schneider
• Titlu original: Dream Yoga and the Practice of Natural Light

CRISTALUL ŞI CALEA LUMINII: Sutra, Tantra, şi Dzogchen de Chogyal Namkhai Norbu, compilat şi editat de John Shane

În Cristalul şi calea luminii Chogyal Namkhai Norbu examinează calea spirituală din perspectiva Dzogchen, descriind baza, calea şi fructul practicii Dzogchen, educaţia primită şi întâlnirea cu principalul său dascăl, care i-a dezvăluit sensul adevărat al „introducerii directe în Dzogchen”. Împletind povestea vieţii sale cu învăţăturile el amplasează Dzogchen în contextul tradiţional revelându-i marea însemnătate pentru epoca contemporană. Cartea este bogat ilustrată cu fotografii de maeştri budişti, divinităţi de meditaţie şi simboluri Dzogchen.

Câteva citate din capitolele doi şi patru:

Mulţi oameni în zilele noastre sunt complet dezinteresaţi de problemele spirituale, şi lipsa lor de interes este întărită de concepţia în general materialistă de care dă dovadă societatea noastră. Întrebaţi fiind în ce cred, ei pot chiar spune că nu cred în nimic. Astfel de oameni sunt de părere că întreaga religie se bazează pe credinţă, considerând-o pe aceasta din urmă ca fiind într-o oarecare măsură superioară superstiţiei, însă lipsită de relevanţă pentru lumea modernă.

Dzogchen nu trebuie însă considerată o religie, Dzogchen nu cere nimănui să creadă în ceva. Din contră, îndeamnă pe fiecare individ să se observe pe sine însuşi şi să descopere pe cont propriu care este condiţia lui reală.

Starea primordială

Dzogchen este în esenţă o învăţătură referitoare la starea primordială, care este natura proprie, intrinsecă, a fiecărui individ de la începutul începuturilor. A descoperi această stare înseamnă a avea experienţa propriei persoane aşa cum este ea, în calitate de centru al universului, dar nu în sensul vulgar, al eului. Conştiinţa obişnuită axată pe eu este tocmai colivia limitată a viziunii dualiste care îngrădeşte experienţa naturii proprii, adevărate, aceasta din urmă fiind spaţiul stării primordiale.

A descoperi această stare primordială înseamnă a înţelege învăţătura Dzogchen, iar rolul transmiterii învăţăturii Dzogchen este de a comunica această stare dinspre cel care a realizat-o sau s-a statornicit în ea, către cei care continuă să rămână captivi în condiţia dualistă. Însuşi numele Dzogchen, care înseamnă „Marea Perfecţiune“, se referă la caracterul în sine desăvârşit al acestei stări, fundamental pură de la începuturi, cu nimic de respins sau de acceptat.

Pentru a înţelege starea primordială şi a o descoperi nu este nevoie de cunoaştere intelectuală, culturală sau istorică. Ea este dincolo de intelect prin însăşi natura ei.

Dzogchen: Calea Auto-Eliberării

Dzogchen nu este însă nici sutra, nici tantra. Principiul de bază prin care se comunică Dzogchen este introducerea directă, nu transformarea într-o manifestare, aşa cum se petrec lucrurile în tantra. În plus, principalele practici Dzogchen acţionează direct la nivelul minţii pentru ca individul să poată descoperi starea primordială în care este introdus direct de către maestru şi să persiste în ea până la realizarea totală a Marelui Transfer sau până la obţinerea Corpului de Lumină. (...)

Chiar dacă Dzogchen lucrează preponderent la nivelul minţii, învăţăturile includ şi practici legate de voce şi corp; ele sunt însă secundare în raport cu practica contemplaţiei non-duale şi sunt folosite pentru a-l aduce pe practicant în această stare. Numai această contemplaţie poate fi numită cu adevărat Dzogchen, însă un practicant de Dzogchen poate folosi practici preluate din oricare dintre nivelurile sutrei sau tantrei, dacă el le consideră necesare pentru îndepărtarea obstacolelor care blochează starea de contemplaţie.

Metoda specifică pentru Dzogchen este numită Calea Auto-Eliberării, şi pentru a o aplica nu trebuie renunţat la nimic, nimic nu trebuie purificat sau transformat. Oricare ar fi acea viziune karmică ce apare individului poate fi folosită drept cale. (…) În sens Dzogchen, auto-eliberare înseamnă că toate lucrurile care se manifestă în câmpul experienţei practicianului sunt lăsate să fie aşa cum sunt ele, fără a fi judecate drept bune sau rele, frumoase sau urâte. Şi în acelaşi timp, dacă nu există dependenţă sau ataşament, fără efort, chiar fără voinţă, indiferent ce apare, gând sau conceptualizare a unui eveniment aparent exterior, se eliberează automat, de la sine şi prin sine. Practicând în acest mod, seminţele pomului otrăvit al viziunii dualiste nu mai au nici o şansă de a încolţi vreodată şi cu atât mai puţin de a forma rădăcini şi a creşte.

Astfel, practicianul îşi trăieşte viaţa în mod obişnuit, fără a avea nevoie de vreo altă regulă în afara conştienţei proprii, rămânând tot timpul în starea primordială prin integrarea acestei stări în tot ceea ce se iveşte ca şi parte a experienţei – iar din exterior nu se vede absolut nimic din care să reiasă că el practică. Este exact ceea ce se înţelege prin auto-eliberare, prin Dzogchen – care înseamnă Marea Perfecţiune – şi este exact ceea ce se înţelege prin contemplaţie non-duală sau pur şi simplu prin contemplaţie.