Zambete Zen de Henri Brunel

" - Ce este Buddha? 

- Asteapta sa fie unul si o sa-ti spun!"

O donație din parte lui Adela de la 

Casa de Cultura Permanenta din Cluj

Mulțumim!

În Prolog-ul cărţii sale, „Glume Zen“, Henri Brunel afirmă răspicat: 

„Nu există zen fără glumă. Căci zenul se fereşte de intelectualisme, de verbalism şi favorizează experienţa directă“.

Într-adevăr, gluma zen este, alături de koan, o altă modalitate de a deveni conştient de propriile ataşamente şi tipare de gândire.

Iar printre eroii glumelor şi întâmplărilor hazlii publicate aici se află unii dintre cei mai importanţi maeştri zen ai tuturor timpurilor:

- Eihei Dogen, călugăr din secolul al XII-lea, întemeietorul şcolii zen Soto din Japonia, autor, printre altele, al unei celebrecolecţii de koanuri
- Bassui Tokusho, călugăr din secolul al XIV-lea, care a încercat să găsească o cale de mijloc între ataşamentul unora dintre buddhişti faţă de dogme şi ritualuri şi ataşamentul altora faţă de ideea de libertate şi de nerespectare a vreunei reguli;
- Kitan Gempo, fondator al templului Eihei,.practicant al non-ataşamentului;
- Ryokan, poet, caligraf, dar şi călugăr japonez din secolele XVII-XVIII, care şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii ca un hermit şi care este subiectul a numeroase povestioare.

De asemenea, printre glume sunt strecurate şi haiku-uri avându-i printre autori şi pe mari maeştri ai genului, printre care Issa Kobayashi şi Matsuo Basho.

Spre exemplificare, cităm un haiku al lui Issa:

 „Plec la plimbare. Faceţi amor liniştite,Muşte din casa mea“.

Henri Brunel, autorul acestei culegeri de zâmbete Zen, este un mare admirator al spiritului japonez, fapt care reiese din enumerarea titlurilor altor lucrări ale sale: „Haiku – înţelepciune sau nebunie“, „Cele mai frumoase povestiri Zen“, „Anul Zen“, „Cum să te relaxezi repede şi plăcut. Douăzeci şi două de reţete eficiente şi delicioase“.

Gluma Zen este unul dintre mijloacele preferate ale maestrilor zen ca sa zdruncine ideile preconcepute.

Aceasta culegere, prima de acest gen aparuta la noi, ne propune, pentru marea noastra placere, un manunchi generos de anecdote, de povestioare, de haiku, de koan si de cugetari ale calugarilor, preluat din vastul repertoriu al ntelepciunii zen, de la origini si pna n zilele noastre.

O adevarata terapie mpotriva imbufnarii!

   Gluma este libertatea zenului. Ea scutură cu insolenţă copacul doctrinelor.

   Gluma este un alt mod de a privi existenţa, de a interpreta lumea. Ea relativizează, calmează, stimulează. Nu există zen fără glumă. Căci zenul se fereşte de intelectualisme, de verbalism şi favorizează experienţa directă. Datorită glumei, el stabileşte această distanţă "fericită", care ne dezintoxică de teorii, ne fereşte de veneraţii intempestive şi ne salvează de integrisme.

   Gluma zen, în toate epocile, în faţa religiilor, a celor mai diverse culturi, este ca o lovitură sănătoasă de picior dată furnicarului. Ea invită, dincolo de dogmatism, la simplitatea iubirii fără limite, la răbdarea infinită, la a-i întâmpina cu braţele deschise pe toţi şi pe toate. Ea întredeschide "poarta farâ poartă" a Trezirii.

Fost director de liceu, Henri Brunel a fost timp de peste treizeci de ani profesor de yoga. El este autorul lucrarilor Ramaneti zen: metoda pisicii si Ghid de relaxare pentru cei ce nu au timp (Ed. Seuil), Cele mai frumoase povesti zen (trei tomuri si o versiune ilustrata publicata de Ed. Calmann-Levy in 2002) si Incredintez urmele mele norilor (Ed. Calmann-Levy, 2002).

Meditatie zen in Cluj-Napoca

Gluma zen ne trezeşte,
       ne face să vedem
          o realitate
       atât de evidentă,
       încât nu o vedem.

Orbul şi felinarul

   A fost odată un călugăr zen orb, care îşi sfârşea zilele într-o cocioabă amărâtă de la periferia oraşului Edo. În seara de Anul Nou, s-a dus în vizită la un prieten din tinereţe. După o masă acceptabilă, udată cu sake, şi o seară plăcută, orbul se pregătea să se întoarcă acasă.
Prietenul l-a oprit în uşă.
   - Ia acest felinar de bambus, în care arde o lumânare, i-a spus el. Noaptea este foarte întunecoasă.
   Orbul a dat din umeri puţin agasat.
   - N-am nici o nevoie de felinar, a răspuns el.
   - Tu, nu. Dar trecătorii ar putea să dea peste tine pe drum, dacă nu te văd.
   Orbul a luat felinarul şi a plecat. Cum a dat colţul străzii, un trecător s-a ciocnit urât de el. Orbul s-a mâniat.
   - Bădăranule, neîndemânaticule, uită-te pe unde mergi! Nu vezi felinarul meu?
   - Felinarul tău s-a stins, frate, a răspuns trecătorul.

   Această povestioară maliţioasă ne învaţă că un călugăr zen care predică înţelegerea şi virtutea, dar nu le pune în practică, este util pe Cale asemenea unei lumânări stinse.

Gluma subtilă

   "Gluma subtilă", "ironia fină" se transformă uneori în glosă, în mister şi, alteori, în farsă, în parodie. Dar ştim că este totdeauna aceeaşi: desacralizare, distanţare, permiţând astfel libertatea, experienţa personală. Trezirea, de fiecare dată, este o poveste nouă.

   - Doar un singur lucru contează! a repetat toată viaţa marele maestru zen Ryoji.
   Dar nu a spus niciodată care!

Namaste de Sega - Un roman de aventuri spirituale în Nepal

Namaste

Un roman de aventuri spirituale în Nepal

Namaste.Un roman de aventuri spirituale în Nepal continuă povestea călătoriei lui Sega începută în Namaste. Un roman de aventuri spirituale în India.

După cele trei luni petrecute în ashramul lui Osho din Pune, Sega îşi ia zborul spre Himalaya şi aterizează la Kathmandu, fără să-şi fi propus să cucerească Everestul ori să-l întâlnească pe Yeti, ci să-şi prelungească viza pentru India, să urmeze un curs de Vipassana în izolare şi să facă o vizită la Lumbini, unde s-a născut Siddhartha Gautama, cel care a devenit Buddha. Ca să-şi încerce puterile, nu recurge la rezervări prin internet şi nici la ghiduri turistice sau persoane de contact, lăsându-se cu totul la voia întâmplării. Ceea ce îl va costa, desigur... Soarta îi scoate în cale personaje dintre cele mai stranii, precum monstrul din Lumbini, deghizat într-un sadhu, fraţii Devkota care îl momesc în excursii pe care nu şi le-a dorit niciodată, Ana, frumoasa rusoaică şi Igor, prietenul ei psihopat, sau Lama, ghidul nebun care îl duce în Shangri-La, locul ascuns în inima munţilor. De la rafting pe râul Trisuli la călărit elefanţi prin junglă, de la căluşarii din Sauraha la Sarangkot, locul de unde se vede Annapurna în toată splendoarea, din Thamel şi până la Kapilavastu, palatul prinţului Siddhartha, din Centrul Dharmashringa, unde meditează 10 zile în izolare, până în arestul politiei, unde petrece o noapte după gratii, Sega are parte de tot felul de peripeţii care îl schimbă pentru totdeauna, revelându-i sensuri din ce în ce mai adânci ale salutului Namaste şi îndepărtându-l de toate ca să-l aducă mai aproape de sine însuşi.

Namaste e un salut indian folosit şi în Nepal, însoţit de o înclinare uşoară a corpului, cu palmele împreunate în dreptul inimii.

SEGA – Octavian Segărceanu pe numele lui adevărat – s-a născut în 1971, la Braşov. Deşi scrisul îl atrage din copilărie, ajunge să publice abia după 1990 mici crochiuri în Gazeta de Transilvania. După absolvirea Facultăţii de Matematică din cadrul Universităţii din Bucureşti, se angajează copywriter în publicitate, unde rămâne vreme de şapte ani, pentru ca apoi să se reorienteze spre regia de reclame. Cinci ani mai târziu, dându-şi seama că îi scapă tocmai regia propriei vieţi, pleacă pe Muntele Athos în căutarea a ceea ce nu găseşte în el însuşi. Fiindcă o sumedenie de întrebări îi rămân în continuare fără răspuns, pe 11 iunie 2008, Sega porneşte spre India să-şi afle propriul adevăr. Vreme de un an, care ar putea fi considerat iniţiatic, paşii îl poartă de la ashramul lui Osho din Pune până în locul naşterii lui Buddha, în Nepal, din nordul tibetan al Indiei şi până în sudul ei dogoritor. Prima carte a lui Sega, Namaste. Un roman de aventuri spirituale în India (Humanitas, 2012), surprinde prima parte a fascinantei şi, deopotrivă, terifiantei sale călătorii pe tărâmurile de la capătul pământului. Namaste.Un roman de aventuri spirituale în Nepal reia firul poveştii de acolo de unde a întrupt-o autorul în volumul anterior.

sega-namaste.com

David Bell: Zenisme

Putine lucruri sunt la fel de simple ca pacea.

 Subtitlul cărţii: "Să râdem pe calea către iluminare" rezumă într-un mod fericit şi concis conţinutul acestei cărţi. Reprezintă o culegere de texte: poveşti, aforisme şi anectote pline de umor atribuite unor mari maeştri zen. În spatele prezentării pline de umor se ascund lecţii pline de profunzime oferite de către maeştrii spirituali studenţilor lor.

Peste 2000 exemplare vândute din 2003 (anul primei apariţii în limba română) până în prezent.

Într-o zi, un venerabil călugăr zen şi discipolul său se plimbau pe o cărare. Discipolul s-a oprit să ridice un melc. Venerabilul călugăr l-a întrebat: „Ce vrei să faci cu melcul acela?”
„Mi-a fost teamă că o să călcam pe el, aşa că m-am decis să îl mut din calea noastră”, i-a răspuns discipolul.
„Dar este limpede că melcul era predestinat să fie aici, chiar în acest loc şi chiar în acest moment. Nu crezi că ai interferat cu destinul său karma-ic?”, l-a întrebat călugărul.
Adeptul s-a gândit o clipă, după care a pus melcul în locul de unde l-a luat. „Iar faci acelaşi lucru!”, i-a reproşat călugărul. ...

Calul cel iute al unui ţăran a fugit de acasă. Vecinii lui au exclamat: „O, ce ghinion!”
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.
O săptămână mai târziu, calul s-a întors acasă, aducând cu el alţi zece cai sălbatici. „Ce noroc!”, au exclamat vecinii.
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.
Pe când îmblânzea caii, fiul ţăranului a fost lovit la un genunchi şi a rămas schilod. „Ce ghinion îngrozitor!”, au exclamat vecinii.
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.
O săptămână mai târziu, trimişii domnitorului au venit să recruteze oameni pentru armata acestuia. Din cauza genunchiului rănit, fiul ţăranului a fost scutit de armată. Vecinii, ai căror fii au fost luaţi cu arcanul, au exclamat: „Ce norocos eşti!”
„Poate că da, poate că nu!”, a spus ţăranul.