" - Ce este Buddha?
- Asteapta sa fie unul si o sa-ti spun!"
O donație din parte lui Adela de la
În Prolog-ul cărţii sale, „Glume Zen“, Henri
Brunel afirmă răspicat:
„Nu există zen fără glumă. Căci zenul se
fereşte de intelectualisme, de verbalism şi favorizează experienţa directă“.
Într-adevăr, gluma zen este, alături de koan, o
altă modalitate de a deveni conştient de propriile ataşamente şi tipare de
gândire.
Iar printre eroii glumelor şi întâmplărilor hazlii publicate
aici se află unii dintre cei mai importanţi maeştri zen ai tuturor
timpurilor:
- Eihei Dogen, călugăr din secolul al XII-lea, întemeietorul şcolii zen
Soto din Japonia, autor, printre altele, al unei celebrecolecţii de
koanuri
- Bassui Tokusho, călugăr din secolul al XIV-lea, care a încercat să găsească o
cale de mijloc între ataşamentul unora dintre buddhişti faţă de dogme şi
ritualuri şi ataşamentul altora faţă de ideea de libertate şi de nerespectare a
vreunei reguli;
- Kitan Gempo, fondator al templului Eihei,.practicant al
non-ataşamentului;
- Ryokan, poet, caligraf, dar şi călugăr japonez din secolele XVII-XVIII, care
şi-a trăit cea mai mare parte a vieţii ca un hermit şi
care este subiectul a numeroase povestioare.
De asemenea, printre glume sunt strecurate şi haiku-uri
avându-i printre autori şi pe mari maeştri ai genului, printre care Issa
Kobayashi şi Matsuo Basho.
Spre exemplificare, cităm un haiku al lui Issa:
„Plec la plimbare.
Faceţi amor liniştite,Muşte din casa mea“.
Henri Brunel, autorul acestei culegeri de zâmbete Zen, este
un mare admirator al spiritului japonez, fapt care reiese din enumerarea
titlurilor altor lucrări ale sale: „Haiku – înţelepciune sau nebunie“, „Cele
mai frumoase povestiri Zen“, „Anul Zen“, „Cum să te relaxezi repede şi plăcut. Douăzeci
şi două de reţete eficiente şi delicioase“.
Gluma Zen este unul dintre mijloacele preferate ale maestrilor zen ca sa
zdruncine ideile preconcepute.
Aceasta culegere, prima de acest gen aparuta la noi, ne propune, pentru marea
noastra placere, un manunchi generos de anecdote, de povestioare, de haiku, de
koan si de cugetari ale calugarilor, preluat din vastul repertoriu al
ntelepciunii zen, de la origini si pna n zilele noastre.
O adevarata terapie mpotriva imbufnarii!
Gluma este libertatea zenului. Ea scutură cu
insolenţă copacul doctrinelor.
Gluma este un alt mod de a privi existenţa, de a interpreta lumea.
Ea relativizează, calmează, stimulează. Nu există zen fără glumă. Căci zenul se
fereşte de intelectualisme, de verbalism şi favorizează experienţa directă.
Datorită glumei, el stabileşte această distanţă "fericită", care ne
dezintoxică de teorii, ne fereşte de veneraţii intempestive şi ne salvează de
integrisme.
Gluma zen, în toate epocile, în faţa religiilor, a celor mai
diverse culturi, este ca o lovitură sănătoasă de picior dată furnicarului. Ea
invită, dincolo de dogmatism, la simplitatea iubirii fără limite, la răbdarea
infinită, la a-i întâmpina cu braţele deschise pe toţi şi pe toate. Ea
întredeschide "poarta farâ poartă" a Trezirii.
Fost director de liceu, Henri Brunel a fost timp de peste
treizeci de ani profesor de yoga. El este autorul lucrarilor Ramaneti zen:
metoda pisicii si Ghid de relaxare pentru cei ce nu au timp (Ed. Seuil), Cele
mai frumoase povesti zen (trei tomuri si o versiune ilustrata publicata de Ed. Calmann-Levy
in 2002) si Incredintez urmele mele norilor (Ed. Calmann-Levy, 2002).
Gluma zen ne trezeşte,
ne face să vedem
o realitate
atât de evidentă,
încât nu o vedem.
Orbul şi felinarul
A fost odată un călugăr zen orb, care îşi sfârşea zilele într-o
cocioabă amărâtă de la periferia oraşului Edo. În seara de Anul Nou, s-a dus în
vizită la un prieten din tinereţe. După o masă acceptabilă, udată cu sake, şi o
seară plăcută, orbul se pregătea să se întoarcă acasă.
Prietenul l-a oprit în uşă.
- Ia acest felinar de bambus, în care arde o lumânare, i-a spus
el. Noaptea este foarte întunecoasă.
Orbul a dat din umeri puţin agasat.
- N-am nici o nevoie de felinar, a răspuns el.
- Tu, nu. Dar trecătorii ar putea să dea peste tine pe drum, dacă
nu te văd.
Orbul a luat felinarul şi a plecat. Cum a dat colţul străzii, un
trecător s-a ciocnit urât de el. Orbul s-a mâniat.
- Bădăranule, neîndemânaticule, uită-te pe unde mergi! Nu vezi felinarul
meu?
- Felinarul tău s-a stins, frate, a răspuns trecătorul.
Această povestioară maliţioasă ne învaţă că un călugăr zen care
predică înţelegerea şi virtutea, dar nu le pune în practică, este util pe Cale
asemenea unei lumânări stinse.
Gluma subtilă
"Gluma subtilă", "ironia fină" se transformă
uneori în glosă, în mister şi, alteori, în farsă, în parodie. Dar ştim că este
totdeauna aceeaşi: desacralizare, distanţare, permiţând astfel libertatea,
experienţa personală. Trezirea, de fiecare dată, este o poveste nouă.
- Doar un singur lucru contează! a repetat toată viaţa marele
maestru zen Ryoji.
Dar nu a spus niciodată care!
